Este Rusia gata să-și joace ultima carte, cartea nucleară, pe fondul înfrângerilor în serie din Ucraina? Președintele rus Vladimir Putin sigur asta vrea să transmită. Liderul de la Kremlin a evocat posibilitatea asta recent, pe fondul anunțului că Rusia va anexa 4 regiuni ale Ucrainei, iar diverși vectori de mesaje ai propagandei ruse au inundat spațiul informațional cu posibilitatea asta.
Desigur, cu toate că nu ar trebui să vedem iminentă o asemenea posibilitate, trebuie să luăm problema cât se poate de în serios. La urma urmei, explozia unei bombe nucleare poate avea consecințe catastrofale pentru omenire.
Să încercăm să abordăm cele mai importante puncte:
1. Ar risca Rusia așa ceva?
Folosirea unei arme nucleare, chiar și a uneia de mici dimensiuni, este un gest extrem de riscant din toate punctele de vedere. În cel mai rău caz, un asemenea gest poate duce la declanșarea unui veritabil război nuclear. În cel mai bun, în cazul unei explozii de mic impact, poate declanșa un val de panică pe glob care poate avea consecințe nebănuite, de la prăbușirea economiei mondiale la distrugerea autorităților statelor și prăbușirea securității internaționale.
Inutil de spus, asta ar afecta grav chiar și Rusia. Pornind de la ideea că liderii ruși sunt, totuși, actori raționali. Și avem toate motivele să credem că sunt.
Înainte să ne uităm la posibilitatea practică, contextul strategic și doctrinele din jurul unei confruntări nucleare, un lucru trebuie subliniat:
RUSIA FOLOSEȘTE AMENINȚAREA NUCLEARĂ CA ARMĂ POLITICĂ.
În acest moment cel puțin. Iar asta înseamnă că e mai probabil să amenințe cu folosirea armei nucleare decât s-o folosească efectiv. Vrea să sperie Occidentul cu consecințe catastrofale pentru a-l forța să impună Ucrainei negocieri. Este în primul rând un gest de nesiguranță.
DAR…istoria are obiceiul de a fi imprevizibilă, de a depinde de sănătatea mintală a liderilor și de a degenera în catastrofe militare și geopolitice atunci când evenimentele scapă de sub control. Vezi cazul izbucnirii Primului Război Mondial.
Nimic nu trebuie exclus. Absolut nimic.
Ce riscă, totuși, Rusia dacă folosește opțiunea nucleară? Aici depinde de cum anume o folosește. Pentru că riscă fie să declanșeze un război nuclear în toată regula, fie să întoarcă întreaga lume împotriva sa. Nu există zero consecințe pentru un asemenea gest.
Iar consecințele pot fi chiar și interne. Să nu uităm că un alt lider de la Moscova, Hrușciov, a fost scos de la conducere de colegii săi pentru mai multe motive, inclusiv faptul că a fost aproape de declanșare a unui război nuclear cu America în timpul crizei rachetelor din Cuba.
2. Ce posibilități de lovire nucleară există?
În mare, armele nucleare sunt de 2 feluri:
a) Strategice, adică unele capabile de a fi livrate la mii de kilometri depărtare cu ajutorul bombardierelor, rachetelor intercontinentale sau a unora trase de pe submarine nucleare. Inutil de spus, acestea implică arme cu capacitate devastatoare.
b) Tactice (non-strategice conform unora), în general bombe de mai mici dimensiuni / care pot fi livrate la distanțe mici.
Un tip de escaladare pe care trebuie să îl luăm în seamă nu implică folosirea armelor nucleare, ci implică riscul declanșării unui accident (înscenat sau real) la una dintre centralele nucleare de pe teritoriul Ucrainei. O atenție deosebită ar trebui arătată centralei de la Zaporojie, aflată în teritoriul controlat de ruși, dar practic pe linia frontului, astfel încât oricând poate fi aruncată vina asupra ucrainenilor pentru un accident provocat de ruși.
3. Cum stăm cu raportul de forțe nucleare?
Există doar două superputeri ale armei atomice în acest moment. Rusia, cu aproape 6.000 de dispozitive nucleare și America, cu aproape 5.500. Cu precizarea că America are mai multe rachete nucleare considerate foarte eficace, inclusiv unele cu capete multiple. Pe scurt, cele două sunt într-un echilibru nuclear aproape perfect. Oricum, de la câteva încolo nici nu mai contează pentru că dacă ar porni un război, lumea ar fi oricum devastată după primele lovituri.
America și Rusia au împreună peste 90% din armele de acest tip existente în lume. China cu 350, Franța cu aproximativ 300 sau Marea Britanie cu 225 aproape că nu contează în acest joc.
În ciuda pericolului major reprezentat de armele nucleare, acest echilibru este considerat principalul factor pentru care Războiul Rece dintre Moscova și Washington nu s-a transformat într-un război în toată regula.
Cele 2 țări erau – cum sunt Rusia și America și acum – într-o situație care se numește MAD. Mutually Assured Distruction. Distrugere reciprocă asigurată. Nu trebuie să explic ce înseamnă asta. Or când ești sigur că dacă ataci nuclear (sau chiar convențional) cealaltă țară dispari de pe fața pământului, în mod sigur te mai gândești.
”Dar nu e posibil ca una dintre țări să o atace surprinzător pe cealaltă și să-i distrugă potențialul nuclear?” Teoretic posibil. Și există experți care susțin că una sau alta dintre țări poate distruge arsenalul celeilalte dacă atacă extrem de rapid și bine țintit. În practică șansele sunt foarte mici și gestul ar fi extrem de riscant. Nu doar că fiecare țară și-a dispersat armele nucleare pe spații mari și în bunkere foarte greu de penetrat, dar fiecare are ce se numește ”triada nucleară”, adică posibilitatea de a livra bomba din aer (bombardiere cu rază lungă), apă (submarine nucleare) și sol (rachete intercontinentale).
4. Dar scutul antirachetă ajută?
Scuturile antirachetă de pe vasele de război sau cel aflat în România, la Deveselu, pot ajuta, însă doar în cazul rachetelor de dimensiuni mici și medii. Ceea ce poate fi util pentru a evita lovituri cu unele de aceste tipuri asupra orașelor, distrugându-le foarte sus, ceea ce nu ne-ar scuti de unele efecte.
Nu și în cazul celor strategice, intercontinentale, pe care nu le poate intercepta. E adevărat că americanii au și prototipuri de scuturi antirachetă care pot intercepta chiar și rachete intercontinentale, însă acestea au doar succes parțial, adică au interceptat doar o parte din rachete la simulări. Cu alte cuvinte, nimic sigur.
Oricum, când Rusia are mii de rachete, în mod cert are destule pentru a depăși orice scut dacă va vrea. Deși poate exista un interval de încetinire.
Cu toate astea, cea mai bună asigurare împotriva unui război nuclear rămâne tot MAD.
5. Cum se poziționează nuclear Rusia?
În 2020 Vladimir Putin a semnat un decret privind ”Principiile de bază ale descurajării nucleare a Federației Ruse”, care prevede două situații în care țara ar folosi armele nucleare:
i) Ca răspuns la un atac cu arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă asupra Federației Ruse sau aliaților săi.
ii) În caz de agresiune cu arme convenționale împotriva Federației Ruse, ”atunci când existența statului este pusă în pericol”.
Desigur, Rusia nefiind un stat de drept ci unul în care voința liderilor trece peste legi sau constituție, asta nu îndepărtează pericolul. Mai ales că fraza ”existența statului pusă în pericol” poate fi interpretată într-o multitudine de feluri.
6. Care e poziția Americii?
La fel ca Rusia, Statele Unite nu susține o doctrină de primă folosire a bombei atomice. Actualul președinte american, Joe Biden, a avut în platforma sa nucleară poziția că armele nucleare ar trebui să servească doar pentru a descuraja atacul nuclear al altui stat.
În schimb, America, într-un document publicat anual care se numește Nuclear Posture Review (NPR) dă o atenție deosebită posibilității ca Rusia să amenințe cu folosirea iminentă a armei nucleare sau chiar cu folosirea uneia tactice, de mai mici dimensiuni. În ediția din 2018 se ia în considerare în mod serios ipoteza ca Rusia va amenința sau folosi arma atomică, adică va ”escalada pentru a dezescalada” o situație. Cu alte cuvinte de a scăpa de o înfrângere strategică.
7. Care sunt posibilitățile de răspuns american în caz de atac rusesc?
Pe vremea administrației Barack Obama (2009 – 2017) au existat o serie de simulări la nivel înalt în privința unui răspuns american la un posibil atac nuclear rusesc asupra unei țări terțe. Spre deosebire de situația din Ucraina, acest scenariu pornea de la ideea unui atac nuclear al Moscovei asupra uneia dintre țările membre NATO, cu Germania ca primă variantă și deci unele pe care America are obligația de a le apăra.
Jurnalistul Fred Kaplan a avut acces la documente secrete de pe marginea acestei simulări și le-a prezentat și analizat în cartea ‚‚The Bomb: Presidents, Generals, and the Secret History of Nuclear Wars’’.
Scenariul pornea de la ideea că Rusia va folosi o armă nucleară tactică, de mici dimensiuni, pentru a împiedica o înfrângere militară majoră, conform principiului ‚‚escaladare pentru a dezescalada’’.
Au existat două variante de răspuns, una a generalilor și liderilor politici și birocratici din Consiliul Național de Securitate al SUA, al doilea al principalilor lideri militari reuniți la o dată ulterioară,
Prima dintre acestea, deși la început a înclinat spre un răspuns tot cu o armă nucleară de aceleași dimensiuni, într-un final a ajuns la concluzia că este preferabil să răspundă, în prima fază, cu măsuri economice și cu arme nucleare, iar în același timp să creeze o coaliție a statelor lumii care să izoleze Rusia și s-o forțeze să cedeze.
A doua întâlnire a ajuns însă la o concluzie diferită: Este nevoie de un răspuns nuclear de aceleași dimensiuni pentru a păstra credibilitatea Americii ca protector în ochii aliaților. Interesant, utilizarea ar trebui să fie asupra Belarusului, aliat al Rusiei (în realitate și în acest război ipotetic).
Care a fost concluzia finală asupra posturii care trebuie adoptată? Niciuna de care să știm, într-un final.
Ce este cert, din toate documentele pe această temă adoptate de America, precum și din declarațiile ferme ale liderilor americani și ale conducerii NATO, este că un atac nuclear din partea Rusiei va primi un răspuns extrem de dur. Generalul american în retragere David Petraeus, unul dintre cei mai experimentați și de succes lideri militari americani din ultimele decenii și fost șef al CIA a avertizat public că Rusia va primi un răspuns ”devastator” și că America și celelalte state NATO vor răspunde distrugând toate forțele Rusiei de la sol din Ucraina și va scufunda toate vasele rusești din Marea Neagră.
”Un atac nuclear nu trebuie să rămână fără răspuns, chiar și unul convențional”, a spus Petraeus, care acum nu ocupă nicio funcție oficială.
8. Cum ar reacționa celelalte state?
Folosirea armei nucleare a fost un tabu timp de mai multe decenii la nivel internațional și toate statele s-au pronunțat împotrivă. Este greu de crezut că fie și o utilizare limitată a bombei atomice ar putea trece nepedepsită. Principala problemă a folosirii chiar și uneia de mici dimensiuni, într-o zonă nepopulată (poate Marea Neagră) ar fi că ar fi un șoc pentru economia și stabilitatea mondială. Așa încât chiar și regimurile mai degrabă pro-Rusia, cum sunt India și China, ar fi grav afectate.
Este sigur că toate statele importante au trimis deja semnale Moscovei că o asemenea escaladare ar avea consecințe grave și că nu o pot susține.
Cea mai sigură variantă e că, în cazul unui asemenea gest, țările importante s-ar coaliza și ar izola total Rusia, cu presiuni și sancțiuni din cele mai severe. Foarte probabil, dar în politică nimic nu este sigur 100%.
9. Riscul normalizării șantajului nuclear
Una dintre principalele probleme cu amenințările la nivel nuclear pe care le face Rusia este că pur și simplu ar normaliza amenințarea nucleară în relațiile internaționale. Nu-ți convine ceva? Ameninți că distrugi alt stat. Un lucru foarte periculos. Nu în ultimul rând pentru că amenințările în sine au consecințe grave. Dar și pentru că o amenințare credibilă ar trebui să fie făcută printr-un anumit nivel de activare a arsenalului nuclear. Iar de aici multe consecințe neprevăzute pot apărea.
10. Scenarii de viitor
Rusia pierde în Ucraina în acest moment. Și, în ciuda mobilizării în masă la care a recurs, îi este foarte greu să întoarcă soarta războiului, adică să oprească avansul ucrainenilor, fie el și unul treptat. Pentru Rusia, cea mai bună variantă este să evite o înfrângere decisivă pe front și să forțeze Ucraina și Occidentul să se așeze la masa tratativelor. Iar cum Occidentul s-a dovedit rezilient în fața tuturor tipurilor de amenințări, inclusiv cele care țin de declanșarea unei crize a energiei, amenințarea cu folosirea armei nucleare nu poate fi scoasă din calcul.
Asta mai ales dacă Rusia se va găsi în fața unei situații militare catastrofale, în care pierde toate teritoriile din Ucraina – inclusiv Crimeea – pe care le consideră parte a statului rus. Iar acest lucru este cât se poate de posibil.
Lui Putin îi vor rămâne puține opțiuni de a ”scăpa cu fața curată” și, implicit, de a asigura supraviețuirea regimului său. Foarte probabil că o lovitură cu asemenea arme de distrugere în masă ar fi posibilitatea mai îndepărtată, dar una în care amenință și mobilizează arsenalul e mult mai apropiată.
De aici avem o multitudine de variante, de la una în care ofițerii de pe lanțul de comandă rus se revoltă (pentru că Putin nu poate trimite o rachetă pur și simplu) până la una în care amenințarea cu atacul nuclear și confruntarea pe care ar produce-o ar ajunge pe marginea prăpastiei, așa-numita situație de ”brinkmanship”.
Concluzia: Suntem într-o situație de incertitudine, una în care nu trebuie să tratăm cu ușurință posibilitatea declanșării unei crize, dar în care trebuie să înțelegem și că un atac nuclear este extrem de improbabil, dar că jocurile psihologice și politice pe marginea unui asemenea scenariu sunt probabile.